Este bine să merg pe procedura recunoașterii învinuirii în instanță?

Bună ziua! Am fost oprit și testat de un echipaj de poliție rutieră, eu aflându-mă sub influența băuturilor alcoolice. Nu am avut avocat, nu m-am prezentat și nu am făcut niciun act în fața polițiștilor, dar nici nu am contestat vreun act sau acțiune a lor.

Am primit citație de la instanță să mă prezint. Am vorbit cu mai multe persoane și am fost sfătuit să recunosc. Am citit câteva ceva pe internet despre asta. Permiteți-mi să întreb, vă rog, în acest caz, poate fi procedura recunoașterii învinuirii o soluție eficientă? Am putea discuta cu un avocat specializat în alcoolemie la volan de la dumneavoastră pentru a mă sfătui?

Întrebare adresată de Codrescu M.

 

Bună ziua, domnule Codrescu! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice.

Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în infracțiuni rutiere, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat.

În legătură cu întrebarea adresată, și anume dacă procedura recunoașterii învinuirii reprezintă o soluție potrivită din punct de vedere al strategiei de apărare, până la întâlnirea ce urmează a avea loc, arătăm după cum urmează:

Această procedură a recunoașterii învinuirii presupune că în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele completului de judecată pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Astfel, ca să puteți încheia această procedură, trebuie întrunite aceste condiții:

1. Infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală să nu prevadă în calitate de pedeapsă detențiunea pe viață;

2. Declarația de recunoaștere să fie făcută personal sau prin înscris autentic de către dvs. în fața instanței de judecată;

3. Recunoașterea faptelor descrise în rechizitoriu să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești în cauză;

4. Recunoașterea comiterii faptei să fie totală, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, cu alte cuvinte, trebuie să recunoașteți atât faptele, cât și forma de vinovăție cu care ați comis fapta;

5. Să recunoașteți toate actele descrise în rechizitoriu, iar nu doar o parte dintre acestea;

6. Instanța să constate că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei;

Prin urmare, ca efect al acestei proceduri, instanța va pronunța condamnarea dumneavoastră, dar veți beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.

Precizăm, cu acest prilej, faptul că trebuie analizat cu maximum de prudență dacă procedura simplificată de judecată – recunoașterea învinuirii –, este oportună, având în vedere că în faza de urmărire penală nu ați avut un rol activ, pentru următoarele considerente:

Orice este reținut în cuprinsul rechizitoriului, fie care reflectă ori nu adevărul, dumneavoastră trebuie să recunoașteți. O recunoaștere parțială nu este posibilă decât în procedura de judecată normală.

Acest lucru înseamnă că suprimați orice posibilitate de a obține o achitare.

Un exemplu recent este situația inculpatului căruia i-a fost recoltată o singură probă de sânge la INML pentru că i-a spus agentul de poliție că e suficient. El nu a refuzat și a doua probă.

Din perspectiva Deciziei CCR 732/2014, în acest caz se impune achitarea.

În ceea ce privește sintagma „momentul prelevării mostrelor biologice”, prin Decizia nr. 732/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constat neconstituționalitatea acestei sintagme. Curtea a reținut în motivare că „îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.”

Ca atare, Curtea Constituțională a României, în Decizia nr. 732/2014, a subliniat că, pentru a se reține infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, este necesară determinarea valorii alcoolemiei la momentul depistării în trafic, și nu la momentul prelevării probelor biologice.

Astfel, pentru reținerea tipicității faptei raportat la momentul depistării în trafic, se impune stabilirea unei îmbibații alcoolice peste limita legală, fără a fi absolut necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiție indispensabilă fiind de a nu exista nici cel mai mic dubiu că la momentul cu relevanță penală inculpatul ar fi putut avea o îmbibație alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracțiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, s-ar impune dispunerea unei soluții de achitare.

Important de menționat cu privire cazul relatat este că nu se poate stabili nivelul îmbibației alcoolice în sânge la momentul depistării în trafic dacă a fost recoltată o singură probă de sânge.

Făcând referire la art. 336 din Codul penal (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului), amintim prevederile Reperelor Metodologice emise de Consiliul Superior de Medicină Legală cu privire la expertiza efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei (H. 2/18.09.2015), care aduce în discuție „condițiile în care se poate efectua această expertiză medico-legală“, printre care se enumără și recoltarea a două probe de sânge.

Ei bine, dacă se optează pentru procedura recunoașterii învinuirii, posibilitatea de a obține se reduce considerabil.

Cel de mai sus este doar un exemplu. Există multe altele, dar despre acestea urmează să discutăm în cadrul întâlnirii.

În concluzie, dacă strategia de apărare o conturați în jurul recunoașterii învinuirii, asigurați reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, însă pedeapsa poate fi mult mai aspră decât dacă strategia de apărare este una diferită, procesul urmând un parcurs normal, apărarea fiind asigurată de un avocat specializat în alcoolemie la volan.

În încheiere, vă invităm să citiți explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.

De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Ai fost prins cu alcoolemie la volan? Află la ce trebuie să te aștepți!”, am arătat, pas cu pas, care sunt consecințele la care trebuie să se aștepte persoana care a fost depistată cu alcoolemie la volan și cum se derulează procesul penal. Mai mult decât atât, în articolul „Află cum poți păstra permisul de conducere dacă ai fost prins cu alcoolemie la volan!” am arătat care sunt soluțiile prin care se poate păstra permisul de conducere și ce trebuie făcut pentru a obține acele soluții favorabile.