Mi-a fost interzis să dau de permis 2 ani deși procesul a durat 5 ani, timp în care am avut permisul suspendat
Bună ziua! Apelez la ajutorul dumneavoastră într-o cauză privind conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
În concret, prin rechizitoriul nr. 9866/P/2016 din data de 04.10.2021, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței la data de 15.10.2021, s-a dispus trimiterea mea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 din Codul penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în data de 25.09.2016, în jurul ore 19.45, am condus autoturismul pe șos. Chitilei, sector 1, București, în timp ce mă aflam sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1.95 g ‰.
Termenul de judecată a fost în decembrie 2021, deci la aproximativ 5 ani de când a fost săvârșită fapta, timp în care dosarul a stat în nelucrare, deși am solicitat urgentarea cauzei.
După 5 ani de așteptare fără permis, instanța mi-a anulat permisul, dar problema cea mai mare este că mi-a interzis încă doi ani să conduc. Prin urmare, eu încă doi ani de zile – deși 5 am stat fără permis – nu am dreptul să fac școala de șoferi și să conduc.
Cu permisiunea dumneavoastră, am să redau un extras din hotărâre, începând cu soluția instanței, cu rugămintea să îmi comunicați în ce măsură pot stabili o întâlnire cu un avocat din partea dumneavoastră pentru a mă reprezenta în faza apelului pentru infracțiunea privind conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel, în hotărârea scrie că:
În temeiul art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 336 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, instanța mă condamnă la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă din data de 25.09.2016)
În temeiul art. 67 alin. (1) Cod penal, îmi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) Cod penal (dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal., respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) Cod penal, raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) Cod penal, îmi interzice exercitarea acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) Cod penal, punându-mi în vedere că pedeapsa accesorie urmează a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.
Iar în continuare precizează că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită, infracțiunea în discuție fiind una de pericol abstract.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției indirecte, cunoscând că a consumat băuturi alcoolice, interdicția acestei acțiuni precum și starea de pericol pe care o generează prin această conduită.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv conducerea sub influența băuturilor alcoolice, reduse potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni sau amenda.
În concret, instanța va avea în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciind că fapta prezintă gravitate abstractă ridicată, în contextul necesității ocrotirii unei valori sociale deosebit de importante, respectiv securitatea rutieră.
Instanța subliniază că obiceiul conducerii sub influența băuturilor alcoolice reprezintă o problemă gravă în societate, legiuitorul evidențiind și încercând să descurajeze această faptă prin stabilirea unor limite de pedeapsă foarte ridicate în logica Noului Cod Penal. Din aceste motive, instanța apreciază că o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei nu poate fi aplicată, fapta săvârșită necesitând existența unei perioade de supraveghere a conduitei inculpatului.
De asemenea, instanța are în vedere că fapta a fost săvârșită la o oră de trafic mediu, pe un bulevard important din municipiul București. Instanța acordă relevanță determinantă alcoolemiei remarcabil de ridicate înregistrate, în jurul valorii de 1,95 gr. ‰, inculpatul aflându-se într-o stare ce îl făcea în mod evident inapt a conduce în condiții de siguranță un autoturism.
În privința urmărilor, instanța constată că acestea nu s-au rezumat la pericolul abstract pentru siguranța circulației pe drumurile publice, inculpatul producând un eveniment rutier ce a avut ca urmare grave pagube materiale și vătămarea corporală a unei persoane. Inculpatul se afla într-o stare evidentă de ebrietate în condițiile în care a lovit refugiul stației de tramvai în condiții de trafic și vizibilitate normale.
Astfel, din perspectiva circumstanțelor reale ale faptei săvârșite, instanța apreciază că se justifică aplicare unei pedepse orientate către mediu, pericolul social abstract și concret al faptei fiind unul ridicat, inculpatul aflându-se într-o stare evident improprie pentru a conduce pe drumurile publice.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că aceasta se află la primul contact cu legea penală și nu a demonstrat o predispoziție spre încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice. De asemenea, inculpatul este integrat social, are vârstă peste medie și este pensionar la acest moment. Mai mult, instanța reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni încă de la momentul depistării, nu s-a sustras pe parcursului procesului penal și a colaborat cu organele judiciare în cauza privind conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța apreciază că soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ar fi măsuri prea blânde în raport de circumstanțele reale din speță. Astfel spus, instanța reține că fapta săvârșită este una foarte gravă, inculpatul demonstrând o evidentă nepăsare față de dispozițiile legale, față de siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.
În atare condiții, instanța apreciază că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientate spre minimul special. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, văzând și dispozițiile art. 91 Cod penal, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța consideră că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 91 Cod penal pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa aplicată fiind închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare iar inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și pe cea complementară, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza Sabău și Pârcălab contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia 74/2007, a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c din Codul penal nu se face în mod automat, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 74 alin. (1) Cod penal.
În cauză, natura faptelor comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante și cu obligațiile legale ce îi revin în calitate de conducător auto, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea unor drepturi, instanța apreciind astfel necesară aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) Cod penal, inculpatul prezentând o alcoolemie foarte ridicată ce a contribuit la producerea unui accident grav de circulație.
Vă rog să îmi spuneți cum pot stabili o întâlnire cu un avocat specializat în conducerea sub influența băuturilor alcoolice. Vreau să fac apel în cauză, singurul meu obiectiv fiind sa pot sa dau acum de permis și nu peste 2 ani. Accept în rest tot ce a dispus instanța. Mi se pare absurdă măsura să mai stau încă 2 ani peste cei 5 fără permis.
Întrebare adresată de I. Traian
Bună ziua, domnule Traian! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice.
Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în legislația circulației pe drumurile publice, respectiv refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat.
În legătură cu cele precizate, până la întâlnirea ce urmează a avea loc, menționăm următoarele:
Prin Decizia nr. 1130 din 24.11.2020 Curtea de Apel Timișoaraa înlăturat față de o persoană cu o problemă similară obligația ca pe durata termenului de supraveghere acesta să nu conducă niciun autovehicul, obligație prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că de la data săvârșirii faptei de a conduce un autovehicul cu un grad de alcoolemie de 1,41 ‰ i-a fost ridicat dreptul de a conduce autovehicule, neavând permis de conducere. Astfel, fiind vorba de o perioadă de 1 an în care inculpatul nu a avut dreptul de a conduce, această durată a fost considerată suficientă pentru reeducarea inculpatului și înlăturarea astfel a interdicției.
În acord cu această orientare jurisprudențială, Judecătoria Făgăraș prin Sentința nr. 126 din 13.04.2021 (definitivă) a hotărât că nu se impune aplicarea față de inculpat a interdicției de a conduce un autovehicul. S-a avut în vedere similar ca în cazul Curții de Apel Timișoara că de la data faptei până la pronunțarea hotărârii s-au scurs aproape 8 luni de zile. De asemenea, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei iar raportat la gradul relativ ridicat de alcoolemie de 1,65 ‰, Judecătoria a avut în vedere:
(i) că inculpatul a condus autovehiculul pe o distanță scurtă, de aproximativ 200 m;
(ii) că acțiunea a avut loc noaptea, pe o stradă puțin circulată și nu a avut loc niciun eveniment;
(iii) că inculpatul era coerent la momentul săvârșirii faptei, a recunoscut cele întâmplate și a mers cu agenții de poliție de bună-voie la spital pentru a-i fi recoltate probe biologice;
(iv) că inculpatul nu avea antecedente penale, avea 62 de ani și este o persoană integrată în societate, cu loc de muncă și persoane aflate în întreținere.
De reținut din această orientare jurisprudențială faptul că, pentru a nu dispune interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul, instanțele au în vedere și durata de timp scursă de la data săvârșirii faptei până la pronunțarea hotărârii (în cazurile de mai sus între 8 luni și 12 luni). Astfel, deoarece pe durata de timp până la pronunțarea unei hotărâri definitive inculpatul este privat efectiv de dreptul de a conduce, se poate aprecia de la caz la caz această durată ca suficientă pentru a nu se mai dispune și pe durata termenului de încercare, aceeași interdicție. Evident, cu aplicarea și a celorlalte criterii esențiale pentru individualizarea pedepsei care pot justifica neaplicarea unei astfel de interdicții.
Urmează să discutăm pe larg în cadrul întâlnirii strategia de apărare, cât timp durează faza de apel, precum și finalitatea posibilă – apreciată prin prisma tuturor celorlalte dosare pe care le gestionăm.
În încheiere, vă invităm să citiți explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.